Se spune că nu există motociclist care nu a căzut, există doar motociclist care nu au căzut încă. Săptămîna trecută, în timp ce mă întorceam de aici am avut primul incident cu motocicleta. Unul din care am scăpat decent pentru că ar fi avut ”potențial” mai mare.

Mă întorceam așadar de pe Transfăgărășan. La Brașov m-a prins ploaia, am oprit, mi-am pus pelerina și am continuat drumul fără probleme. Spre Predeal ploaia s-a oprit așa că am tras și eu pe dreapta cu prima ocazie, mi-am dat haina de zidar jos și m-am urcat pe motor cu direcția București. Totul a decurs perfect pînă la intersecția cu drumul care duce spre Câmpina. Acolo, într-o curbă ușor în rampă s-a întîmplat porcăria.

Asfaltul era ud pentru că între timp reîncepuse să picure. Eu eram pe banda de lîngă axul drumului, mergeam relativ încet, maxim 80 km/h. La un moment dat, spre vîrful rampei, am ajuns din urmă un tir care circula pe prima bandă. Ei bine, tir-ul ăsta s-a hotărît să depășească agregatul din fața lui fix în momentul în care eu eram în dreptul rezervorului său. Fără să se asigure, fără să dea semnal, fără nimic.

Aveam, așadar, opțiunea de a intra sub roțile instrumentului de 10 tone sau cea de a frîna violent. Am frînat cu fața – degeaba, am dat viteză inferioară – degeaba și, inevitabil, am frînat cu spatele. Am încetinit, am reușit să ies din raza de acțiune a tirului, dar frîna spate pe apă e căzătură sigură. Eram conștient că o să cad, probabil de aia nu m-a șocat foarte tare momentul în care spatele motorului a fugit în stînga și eu am sărit din șa peste ghidon.

Am avut noroc cu ghiozdanul din spate și nu am dat cu bostanul de asfalt. M-am dus tîrîș pe mijlocul șoselei vreo 10 metri, motorul la fel. După astea 10 secunde, adică după ce ne-am oprit din ”patinat”, situația era în felul următor:

Eu eram lat pe mijlocul șoselei, în stînga mea era motocicleta la fel de lată, iar în dreapta era ghiozdanul. TIR-istul nu a oprit, desigur. Ce făceau însă șoferii mei? Nimic, mă ocoleau cu dibăcie, nu a oprit niciunul, nu m-a întrebat niciunul dacă am nevoie de o ambulanță sau dacă am nevoie de ajutor să mă ridic pe mine sau să ridic mobra de jos. Nu, tată, ei mă ocoleau. La un moment, după ce mi-am ridicat singur motocicleta de pe jos, a trebuit să aștept vreo 4 minute pe mijlocul drumului pînă ce m-a lăsat cineva să traversez și să îmi sprijin motorul de barele de pe margine.

Cum spuneam, fizic am ieșit cît de cît ok. Julituri, vînătăi, dar nimic rupt. Geaca julită în cot un pic, pantalonii rupti în genunchi, cam atît. Motocicleta nu a pățit nimic d.p.d.v mecanic. Estetic însă….rezervor înfundat și julit, scăriță pilot dreapta adio, crash-pad dreapta adio, oglindă dreapta adio, semnale dreapta adio, codiță julită pe dreapta, mini-carena far spartă dreapta, pedala frînă spate îndoită. Nu foarte costisitor însă.